Sună telefonul... Ceasul indica orele 3 ale după-amiezii.
L: Alo?
A: Ce Faci Laura? Te-ai pregătit pentru petrecerea de diseară?
L:(după câteva secunde în care încearcă să-şi revină din somnul adânc) Ouch! Nu-mi spune că în seara asta e petrecerea organizată pentru studenţii din Danemarca!
A: Ba da, e chiar în seara asta la 19:30. Ai totul pregătit pentru diseară, nu?
L: Şi eu care eram convinsă că e sâmbătă seara... acum nu mai am timp să le fac pe toate: alesul rochiţei, păr, machiaj... sigur am să fac o impresie greşită. Pfiuu!
A: Stai liniştită! Deja sunt în drum spre tine şi te voi ajuta să fii cea mai frumoasă de la petrecere.
L: Mulţumesc frumos! Nu ştiu cum m-aş descurca fără o prietenă ca tine. Sunt aşa de aiurită... dar am un motiv care nu poate fi neglijat şi care reprezintă o scuză bună pentru dezastrul din capul meu: teza la matematică m-a stors de energie şi toată ziua am fost supărată din cauza părului meu, care nu se lasă cuminţit.
A: Ţi-am spus să nu te mai stresezi. Mi-am adus trusa cu toate produsele de machiaj şi coafură la mine. Pentru ce crezi că sunt bune prietenele? Nu pentru a se ajuta să treacă cu brio peste situaţiile imprevizibile?

În timp ce asculta, Laura îşi imagina deja look-ul ei final, părul cârlionţat cu placa roz a prietenei sale, pe care i-o împrumuta de fiecare dată şi pe care o găsise acum la un preţ de nerefuzat, dar pe care evita să o cumpere.

Se simţea mai încrezătoare când A. avea grijă de părul ei şi îl făcea să arate impecabil, de aceea şi folosea ca pretext faptul că vechea ei placă de păr e împrumutată verişoarei sale, care dacă mă gandesc mai bine... nici nu există.


A: Laura, am ajuns. Ai putea, te rog, să ieşi din starea de vis şi să-mi deschizi uşa? Toate produsele aduse abia aşteaptă să fie folosite şi timpul trece.
L: Ah, scuze. Îmi imaginam cum ar fi să am ocazia să studiez la facultate în Danemarca.
A: Un vis împlinit, nu?
L: Tu ştii că îmi doresc foarte mult să studiez în Danemarca, iar acest schimb de experienţe ar fi ocazia perfectă pentru a experimenta viaţa de acolo... Ar fi o mare realizare pentru mine, iar pentru asta trebuie să arăt impecabil. Ştim amândouă că imaginea contează. Nu aş vrea să aleagă o altă persoană pentru schimbul de experienţe, deoarece m-am pregătit foarte mult pentru a studia în străinătate.
A: Fii fără grijă. Aşază-te repede pe scaun şi să-ncepem transformarea.

După o oră şi jumătate Laura şi-a ales cea mai frumoasă rochiţă din garderoba ei iar machiajul era gata. Acum mai avea de finisat un singur lucru: părul.

Prietena ei îi făcuse nişte bucle atât de frumoase cu placa ei cea roz, pe care Laura o admira pe furiş, iar la final aceasta era atât de schimbată încât nu se mai recunoscuse.
După ce ultimul detaliu a fost pus la punct, Laura era sigură că va fi cea potrivită pentru schimbul cu Danemarca, deborda de fericire şi încredere în sine.

Mai târziu la petrecere...
Mike: Hello! You're the girl that I talked to a couple days ago?
Laura: Hy! Yes, I am that girl. I think you want to know more about Romania, don't you?
Mike: Oh, yes! But first I wanna tell you that your hair looks amazing!
Laura: Thank you(blushing)! My best friend helped me with it.
Mike: Now I think you'd like to know more about Denmark, because I think you should go studying here... Let me introduce you some friends!

După această discuţie, Laura a realizat că Mike a ales-o pentru a merge în locul lui la universitatea din Danemarca pentru câteva zile, pentru ca mai târziu să afle că acesta lucrează ca frizer în timpul său liber, iar părul său îngrijit a fost motivul decisiv pentru care a ales să-i ofere această şansă.
După câteva zile, L. îşi achiziţionase placa de păr cea roz, cu ajutorul căreia era acum hotărâtă să cucerească o ţară întreagă şi nu doar o singură persoană, căci reprezenta un companion de nădejde.